Suntem cu toţii intristaţi de starea de dezbinare şi debusolare în care a fost adusă societatea românească. Pare că mulţi dintre români nu mai cunosc valorile adevărate, tradiţia, credinţa, munca, bună cuviinţa samd. Noi, cadrele didactice, suferim mai cu seamă din cauza denigrării învăţământului românesc şi a faptului că a ajuns să ne fie evaluată munca de orice neavenit. Este subminată autoritatea cadrului didactic în mod repetat, pe toate canalele media şi chiar în instituţiile publice (până şi de către ministrul educaţiei).

Reacţia dascălilor la incidentul din şcoala Axintele ar trebui să fie un punct de plecare pentru un răspuns pe care să îl dăm societăţii, o atenţionare, o provocare, o încercare de schimbare a direcţiei. Dascălii au fost, de când a apărut şcoala românească, un reper pentru societate. În satul românesc, preotul, primarul şi învăţătorul erau printre gospodarii cei mai de seamă şi printre cei al căror cuvânt era ascultat. Ar trebui să ne câştigăm din nou acest loc.

În primul rand, să contracarăm acest val de necuviinţă, de limbaj grosolan care a fost promovat chiar de la tribuna prezidenţială, susţinut de “intelectuali” la modă şi preluat pe toate canalele mediatice. Dacă oamenii nu îşi mai respectă semenul, înjurându-l chiar fără să îl cunoască, se poate ajunge la o învrăjbire a societăţii similară cu ce s-a întâmplat pe vremea bolşevicilor, când românii erau impărţiţi în 'cei cu origini sănătoase' şi 'duşmanii de clasă'. Ruşine celor care învrăjbesc societatea şi nu pot să se exprime civilizat!

În al doilea rând, învăţământul românesc tradiţional a dat ţării şi lumii întregi oameni de mare valoare, de la Paulescu, descoperitorul insulinei, la miile de medici şi ingineri informaticieni care lucrează acum în cele mai competitive medii de pe glob. Schimbările continue operate în învăţământ în ultimii 30 de ani au stresat cadrul didactic fără să aducă un beneficiu notabil. Nu ştiu dacă a fost vreo 'reformă' cu dezbatere publică la care să poată participa şi cadrele didactice de pe întreg cuprinsul ţării. Salariile profesorilor din România au fost, zeci de ani, cele mai mici din Europa. Cu toate acestea, atâţia dascăli şi-au continuat munca la catedră cu aceeaşi dăruire, indiferent de cât au fost plătiţi, fiind răsplătiţi mai mult prin realizările elevilor lor.
Respect acestor dascăli pe mâna cărora a fost viitorul unei ţări!
În munca lor, dascălii trebuie să fie ajutaţi de părinţi şi de societate. Dascălii nu pot suplini rolul părinţilor, acela de a-i da copilului cei "şapte ani de-acasă".

În al treilea rând, învăţământul din alte state nu este nici pe departe atât de bun cum este prezentat publicului din România, profesorii ştiind foarte bine că un copil care vine din străinătate este trecut cu o clasă în urmă dacă nu chiar cu două în ţară. Subminarea învăţământului în Occident s-a facut tocmai când s-a renunţat la învăţământul clasic şi s-a trecut la cel 'modern'.
Îi invit să publice aici pe toţi cei care au avut experienţe cu şcoli din Occident, ca să ne dăm seama mai bine ce vrem să copiem cu atâta exactitate. Sunt binevenite articole despre învăţământul de odinioară, precum şi despre problemele cu care ne confruntăm acum.

Nu în ultimul rând, vom continua să o susţinem pe colega noastră dna Mihaela Costache şi vom încerca să luăm legătura şi direct cu dumneaei, dacă îşi va dori acest lucru. O aşteptăm cu drag pe grup!

Numai prin solidaritate putem reuşi!

respectpentrudascali

prof Cristina Cânepă