Stimată Doamnă Ministru al Educației,
Am citit pe site-ul # un interviu pe care l-ați acordat la Europa FM în data de 12 noiembrie 2019. Mărturisesc faptul că m-au întristat câteva afirmații pe care le-ați făcut în cadrul acestui interviu, motiv pentru care m-am gândit să vă înaintez această petiție. Voi relua mai jos câteva dintre aceste afirmații, aducând câteva contraargumente.
♦ Legea care mișcorează cu 5 numărul de ore la gimnaziu și liceu va conduce la realizarea unui nou plan-cadru, a anunțat ministrul Educației. “E vorba de regândit modul în care disciplinele s-ar putea preda. Că nu e vorba de tăiat ore, ci de tăiat discipline”, a declarat Monica Anisie, într-un interviu acordat Europa FM. ”Noile planuri-cadru trebuie să fie construite din perspectiva a ceea ce un elev poate duce, nu din perspectiva a ceea ce profesorul ar trebui să aibă“, a adăugat Anisie. “Să știți că ne gândim și la profesorii care vor rămâne fără catedră, dacă nu mai există disciplina respectivă în planul-cadru“, a anunțat ministrul Educației.
Doamna Ministru, funcția pe care o aveți vă obligă să gândiți mai întâi și apoi să faceți afirmații și nu invers. La ce vă gândiți mai exact? La faptul că în spatele acestor profesori se află familii, poate copii sau părinți bolnavi, facturi, rate de plătit? Sau la faptul că acești profesori poate sunt singuri și nu au alte venituri decât salariile lor mici … în continuare cele mai mici din sistemul bugetar? Salarii umilitor de mici în comparație cu veniturile nesimțit de mari ale ”aleșilor și specialilor.” Adevărul este că nu aveți nici o idée, dar, pentru orice eventualitate, parlamentul a votat, în necunoștință de cauză, ca de obicei. Citez: ” Parlamentul a votat în octombrie un proiect care scade numărul de ore la școală și liceu (între noi fie vorba: liceul nu e tot școală?). Elevii din învățământul primar vor avea 20 de ore/săptămână (față de 19-22 ore în prezent), elevii de gimnaziu vor avea 25 de ore (față de 26-34 în prezent) și cei de liceu – 30 de ore pe săptămână). Concret, legea votată în octombrie arată că numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este:
• în medie 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar (4 ore/zi),
• în medie 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial (5 ore/zi)
• în medie 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal (6 ore/zi).”
Consecința: vor cădea norme, vor rămâne oameni pe drumuri. La 40 -50 de ani sau peste, ce soluții vedeți pentru ei?
Vedeți, Doamna Ministru, toți domnii miniștri care v-au precedat au tot tăiat. Acum a venit rândul dumneavoastră să faceți la fel. Poate vă gândiți, în contexul tăierilor, să reduceți numărul elevilor dintr-o clasă. Deși proveniți din preuniversitar, probabil nu sunteți la curent cu faptul că în multe școli din România există clase cu 30-35 de elevi, deși LEN are reglementări clare în acest sens. Poate nu știți că ministerul pe care îl conduceți și, în prelungire, inspectoratele școlare au mers doar pe maxim și au permis, tacit, depășirea acestui maxim. La polul opus, scăderea numărului de elevi la o clasă cu 3 sau 4 a mărit brusc vigilența ”șefilor”, care au dispus comasări, ducând astfel la apariția a numeroase clase – mamut. Unde mai puneți, Doamna Ministru, că mulți dintre acești elevi au C.E.S.? Încercați un exercițiu de imaginație: o clasă cu 25-30 de elevi, dintre care 7-8 au C.E.S. Sigur, veți spune că și elevii cu C.E.S. au dreptul la educație și sunt de acord cu asta. Dar am să vă spun un lucru dureros de adevărat: acele clase speciale care au fost desființate (o greșeală cu grave consecințe) au permis ca acești elevi care nu au nicio vină că sunt bolnavi să poată fi educați și îndrumați de către specialiști pregătiți pentru acești elevi: psihologi, logopezi, profesori itineranți etc. Doamna Ministru, nici în trecut, nici în prezent, profesorii nu au fost și nu sunt pregătiți pentru asemenea situații. Pentru că, vedeți dumneavoastră, fiecare este cu bucățica lui de specializare. Nimeni nu este multilateral dezvoltat. Niciun profesor nu poate fi psiholog sau logoped, decât dacă urmează o facultate de profil. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, atunci când un profesor se chinuiește (ăsta e cuvântul) să liniștească unul sau mai mulți elevi cu C.E.S.dintr-o clasă și, în același timp să lucreze și cu ceilalți elevi, despre ce standarde de educație vorbim? Aud că profesorii debutanți au făcut doar 6-10 ore de practică pedagogică la clasă, în studenție. Dacă este așa, este o oroare!
Vorbiți de asemenea despre ”perspectiva a ceea ce un elev poate duce, nu din perspectiva a ceea ce profesorul ar trebui să aibă.” Dacă vă liniștește cu ceva, să știți, Doamna Ministru, că m-am lămurit că profesorul nu mai trebuie să aibă nimic. Nici salariu, dacă s-ar putea, pentru că afurisitul ăsta de salariu destabilizează grav bugetul României. Profesorul are doar obligații, iar elevul și ai săi părinți, doar drepturi. Dar, mai ales, profesorul e de vină! Pentru ce? Pentru tot! E suficient să deschid televizorul și să văd profesori jigniți și insultați de elevi ”cu personalitate” care, bieți profesori, dacă nu acceptă umilințele, sunt puși la zid … de minister, de inspectorat, de părinți, de presă. Să continui? Nimeni nu (se) întreabă însă de ce și-a pierdut controlul nefericitul de profesor? Știți vorba aceea cu românul care se pricepe la toate? Sunt pline blogurile cu ”păreriștii” care arată acuzator cu degetul către prada care trebuie sfâșiată de lei!
♦”Să știți că sunt dispusă să fac totul ca elevilor să le fie bine, să vină într-un liceu, colegiu, școală, de drag. Acest confort pe care elevul ar trebui să îl aibă l-ar face să fie și mai receptiv la orele de curs.”
Sunt convinsă că veți face totul în acest sens. Mă întreb însă dacă aveți aceeași dispoziție și pentru profesori. Dacă ei mai contează … sau nu. Ar trebui să fiți dispusă să ne oferiți tablete/laptopuri pentru ore de calitate. Ar trebui să putem participa la cursuri de formare gratuite. Ar trebui să alocați fonduri pentru cărți, imprimante, toner, hârtie, tichete de masă. Și, poate, vă veți gândi că trebuie să fim mai bine îmbrăcați, pentru că ne văd sute de perechi de ochi. Zilnic. Și vă mai spun ceva trist, Doamna Ministru, îngrozitor de trist. Niciun profesor nu mai trebuie să se îmbrace din magazine second-hand. NICIODATĂ!!!
Având în vedere toate acestea și multe altele, cei aproape 30 de ani de carieră didactică îmi permit să vă înaintez următoarele propuneri:

1. Depolitizarea învățământului. Atâta timp cât criteriul politic va fi primordial și nu competența, NU VA EXISTA ÎNVĂȚĂMÂNT DE CALITATE!!!
2. Desființarea finanțării per elev. Aceasta este, de departe, cea mai gravă eroare din învățământul românesc. În condițiile în care cresc continuu prețurile la combustibili și energie (aud că piața va fi liberalizată), nu cunosc vreo doamnă contabilă care să întindă bugetul unei școli ca pe un elastic, în așa fel încât să plătescă facturile la utilități, salariile, concediile medicale și câte altele? Ar trebui să ne fie rușine să ne mai îmbolnăvim, nu-i așa, Doamna Ministru? Că și ”boalele” noastre încarcă și depășesc bugetul. Ce trist!
3. O programă școlară modernă, adaptată nevoilor și cerințelor contemporane. Sunt de acord cu numeroasele comentarii de pe bloguri că manualele sunt încărcate cu teme care poate nu mai sunt de actualitate și sunt pentru sintagma ”mai puțin, dar mai bun”. În același timp însă, susțin faptul că evaluarea unui elev nu se rezumă doar la matematică si română. Cultura generală înseamnă și limbi străine, muzică, desen, istorie, sport etc.
4. Micșorarea numărului de elevi dintr-o clasă. Mă surprinde faptul că niciun ministru nu s-a gândit la acest aspect. Sper că dumneavoastră o veți face, Doamna Ministru. Au apus timpurile în care profesorii predau în fața unor clase de 36 de elevi și ”nu auzeai nici musca.” Acum îmi vor sări mulți în cap: auzi la ea, comunistaaa! Nu, nu mai este posibil acum. În condițiile actuale (atitudinea tot mai multor elevi, deghizată în tot felul de afecțiuni ”englezite” gen bullying, ADHD, C.E.S., HIPERACTIVITATE etc.), clasa ar trebui să aibă maximum15 elevi (la ciclul primar) și maximum 20 de elevi (la gimnaziu și liceu).
5. Reînființarea claselor speciale pentru elevii cu C.E.S. În țările civilizate ale Europei, lucrează un profesor și un asistent, la o clasă de 15-20 de elevi. Pe celelalte argumente le-am enumerate mai sus.
6. Reînființarea examenelor de admitere în treapta I de liceu. Atâta timp cât, în calculul mediei de la Evaluarea națională, media claselor V-VIII va avea o anumită pondere, iar Bacalaureatul continuă să aibă o anumită pondere în admiterea la unele facultăți, vor exista ”anumiți elevi” care vor veni cu 10 pe linie. Vorbim atunci despre un învățământ de calitate? NU!
   Vedeți Doamna Ministru, în toți acești ultimi 30 de ani, s-au acumulat multe idei proaste, izvorâte de mințile unor miniștri care s-au vrut originali. S-au făcut tot felul de experimente pe cobaii numiți profesori și elevi. Incompetența la Ministerul Educației a căpătat dimensiuni fantastice. Oameni care nu au predat o singură oră în preuniversitar au ajuns să ia decizii incredibile. Și da, domnilor foști miniștri din universitar, ați fabulat tot timpul. Nu ați cunoscut sistemul preuniversitar și, mai grav, ați fost sfătuiți de consilieri incapabili. Trăgând linie, cine e vinovat? Bietul profesor, desigur!
   În încheiere, am să vă reamintesc ceva ce știți, cu siguranță, Doamna Ministru: în Japonia, singurii cetăţeni care nu sunt obligaţi să se închine in faţa Împăratului sunt profesorii, pentru că japonezii consideră că fără profesori, n-ar exista împăraţi.

Cu stimă, profesor Didina Roșculeț, Școala Gimnazială nr.1 Hunedoara