O eroare aparent subtilă de redactare în legislația Ministerului Educației riscă să priveze mii de cadre didactice de indemnizația de hrană. Analiza coroborată a Legii 153/2017 și a Ordinelor 4441/2024 și 3185/2026 scoate la iveală o încălcare gravă a ierarhiei actelor normative.

1. Supremația Legii: Ce a stabilit Parlamentul?

Conform art. 18 alin. (1) din Legea 153/2017, criteriul de acordare a indemnizației de hrană este unul pur matematic:

Art. 18 alin. (1) din Legea 153/2017: Ordonatorii de credite acordă lunar, pentru personalul încadrat ale cărui salarii lunare sunt de până la 6.000 lei net inclusiv, o indemnizație de hrană de 347 lei lunar. De acest drept nu beneficiază personalul căruia i se acordă alte drepturi de hrană, potrivit legislației specifice.

Legea nu utilizează sintagma „salariu de încadrare”, nici „salariu cuvenit conform contractului” și nici altfel. Termenul salarii lunare se referă strict la veniturile nete pe care angajatul le realizează în fiecare lună, venituri care pot fi diferite de la lună la lună. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca pragul să fie raportat la încadrare, ar fi folosit singularul „salariu net” nu „salarii lunare”.

2. Abuzul Normativ din Ordinele 4441/2024 și 3185/2026

De menționat că prin Ordinul 3185/2026 a fost abrogat Ordinul anterior 4441/2024 rămânând în vigoare Ordinul 3185/2026.
Conflictul apare la nivelul ambelor Ordine, care, prin art. 1 alin. (1), introduce conceptul de: ”...salariu net cuvenit funcției de bază.”

Art 1 alin. (1) din Ordinul 4441/2024: ”Pentru personalul din sistemul de învățământ, acordarea indemnizației de hrană se stabilește prin raportare la salariul net cuvenit funcției de bază.”
Art 1 alin. (1) din Ordinul 3185/2026: ”Pentru personalul din sistemul de învățământ de stat, acordarea indemnizației de hrană se stabilește prin raportare la salariul net cuvenit funcției de bază.”

Aici regăsim „Nodul Gordian”. Prin adăugarea termenului „cuvenit”, Ordinul schimbă filosofia Legii 153. În loc să verifice dacă angajatul are în mână sub 6.000 lei (nevoie socială), Ordinul obligă secretariatele să verifice dacă angajatul ar fi avut peste 6.000 lei dacă lucra o lună întreagă.

Aceasta este o modificare a legii, ceea ce este interzis prin Constituție și prin normele de tehnică legislativă. Un Ordin nu poate limita un drept acordat de o Lege.

3. Contradicția internă din cele două Ordine: Aliniatul (2) dă dreptate angajatului

Interesant este că, la Aliniatul (2) al aceluiași Articol 1 din cele două Ordine, legiuitorul „uită” să mai folosească termenul restrictiv „cuvenit”, revenind la o formulare în conformitate cu Legea 153/2017:

Art 1 alin. (2) din Ordinul 4441/2024: ”Indemnizația de hrană se acordă personalului din sistemul de învățământ al cărui salariu lunar net format din drepturile salariale aferente funcției de bază, altele decât indemnizația de hrană, este până la 8.000 lei inclusiv.”
Art 1 alin. (2) din Ordinul 3185/2026: ”Indemnizația de hrană se acordă personalului din sistemul de învățământ de stat al cărui salariu lunar net format din drepturile salariale aferente funcției de bază, altele decât indemnizația de hrană, este de până la 6.000 lei inclusiv.”

În cazul concret al unui profesor care a fost în concediu medical 5 zile din 18 lucrătoare și a realizat un net de 5.661 lei, condiția de la Aliniatul (2) este îndeplinită integral. „Drepturile salariale aferente funcției de bază” plătite pentru zilele lucrate, după reținerea taxelor, se situează sub pragul de 6.000 lei.

4. Consecințe Absurde: Pedeapsa pentru boală

Interpretarea școlilor (bazată pe cuvântul „cuvenit”) duce la o situație absurdă:

• Un angajat cu un salariu de încadrare mare, care într-o lună încasează doar 2.000 lei (restul fiind medical sau concediu fără plată), nu primește hrană pentru că „teoretic” el are salariu mare.
• Deși în acea lună venitul său net este mult sub pragul de subzistență de 6.000 lei, el este considerat „bogat” prin prisma contractului, nu a realității portofelului.

5. Concluzii Juridice: Cum trebuie procedat?

Argumentul conform căruia se raportează la „netul pe încadrare” este nul în fața instanței din două motive:

Supremația Legii față de Ordine: În sistemul de drept românesc, Art. 18 din Legea 153/2017 reprezintă norma primară și nu condiționează pragul de 6.000 lei de o „cuvenire” ipotetică, ci de venitul net lunar efectiv. Un Ordin de Ministru nu poate restrânge un drept prevăzut de lege prin introducerea unor termeni restrictivi precum „cuvenit funcției”.

Interpretarea favorabilă salariatului (Favor Laborem): Având în vedere contradicția flagrantă dintre Aliniatul (1) (care invocă salariul cuvenit) și Aliniatul (2) (care invocă salariul lunar net fără alte condiții) din cadrul Ordinelor, se aplică principiul interpretării normei neclare în favoarea angajatului.

Realitatea Fiscală: Atât timp cât pe fluturașul de salariu, venitul net rezultat din drepturile aferente funcției de bază este de până la 6000 lei inclusiv, condiția de prag prevăzută la Art. 1 alin. (2) din Ordine este îndeplinită matematic, indiferent de cauzele care au dus la scăderea acestui venit sub 6.000 lei (precum concediul medical).

Angajații aflați în această situație trebuie să depună contestații scrise, invocând faptul că Art. 18 din Legea 153/2017 nu condiționează netul de „cuvenirea” teoretică, ci de salariul net lunar efectiv.

Către Școala ...

PLÂNGERE PREALABILĂ

privind acordarea indemnizației de hrană pentru luna ...
Subsemnata, ........, având funcția de ......., prin prezenta solicit recalcularea drepturilor salariale aferente lunii ........, în sensul acordării indemnizației de hrană în cuantum de 347 lei, conform prevederilor legale în vigoare.
Motivele de fapt și de drept:
1. Îndeplinirea criteriului valoric stabilit de Lege
Conform Art. 18 alin. (1) din Legea 153/2017, indemnizația de hrană se acordă personalului ale cărui „salarii lunare sunt de până la 6.000 lei net inclusiv”. Pe fluturașul de salariu aferent lunii ..., venitul meu net realizat este de ...... lei, situându-se sub pragul imperativ stabilit de legiuitor.
2. Supremația Legii față de actele administrative inferioare
Interpretarea conform căreia dreptul ar fi condiționat de un „net teoretic” (de încadrare) provine dintr-o interpretare eronată a Art. 1 alin. (1) din Ordinul 3185/2026. Subliniez faptul că, în ierarhia actelor normative din România, o Lege (act al Parlamentului) prevalează în fața unui Ordin (act administrativ). Legea 153/2017 nu utilizează termenul „cuvenit”, ci se raporteză la realitatea salarială lunară.
3. Aplicarea Art. 1 alin. (2) din Ordinul 3185/2026
Chiar și în ipoteza aplicării Ordinului menționat, acesta prevede la alin. (2) că indemnizația se acordă personalului al cărui „salariu lunar net format din drepturile salariale aferente funcției de bază... este de până la 6.000 lei inclusiv”. În acest alineat, termenul restrictiv „cuvenit” dispare, lăsând loc interpretării literale a venitului net realizat. Având în vedere că venitul meu net din drepturile funcției de bază în luna ianuarie este de .... lei, mă încadrez în ipoteza normativă.
4. Principiul protecției salariatului (In dubio pro operario)
În dreptul muncii românesc, orice neclaritate a textului legal (în speță, conflictul dintre termenul „cuvenit” din alin. 1 și absența acestuia în alin. 2 din Ordin) trebuie interpretată în sensul cel mai favorabil salariatului. A priva angajatul de un drept social pentru că venitul său a scăzut sub prag din motive medicale reprezintă o discriminare neprevăzută de Legea 153/2017.
Concluzie:
Având în vedere că pragul de 6.000 lei net este depășit conform fluturașului de salariu, vă solicit să procedați la plata indemnizației de hrană cuvenite, pentru a evita vătămarea drepturilor mele salariale printr-o interpretare ce adaugă la lege restricții inexistente în actul normativ superior.
Data: Semnătura: