Rezultatul recentului referendum pentru greva generală, în care doar 19.2% au spus DA grevei generale, ridică semne de întrebare profunde asupra modului în care interesele angajaților din învățământ sunt gestionate în ultimii ani. Asistăm la un mecanism de demobilizare sau la o strategie de „încătușare” legală a dreptului la protest, semnată chiar de cei care ar trebui să îl apere? A fost oare dreptul constituțional la protest amanetat prin clauze contractuale?

Rezultatul recentului referendum pentru greva generală, în care doar 19.2% au spus DA grevei generale, ridică semne de întrebare profunde asupra modului în care interesele angajaților din învățământ sunt gestionate în ultimii ani. Asistăm la un mecanism de demobilizare sau la o strategie de „încătușare” legală a dreptului la protest, semnată chiar de cei care ar trebui să îl apere? A fost oare dreptul constituțional la protest amanetat prin clauze contractuale?

1. Iunie 2023: Un precedent al suspendării grevei fără explicație plauzibilă

În iunie 2023, greva generală a fost suspendată în ciuda unei susțineri masive. Explicația oficială a fost riscul ca participarea să scadă sub 50%, ceea ce ar fi dus la declararea grevei ca ilegală în instanță. Totuși, membrii au acuzat faptul că decizia a fost luată fără acceptul real al bazei, susținerea fiind între 60-70% în momentul suspendării grevei, bazându-se doar pe promisiunile din OUG 57/2023.
Atunci, OUG 57/2023 a fost prezentată ca o victorie, promițând că salariul debutantului va fi egal cu salariul mediu brut pe economie. Însă, la trei ani distanță, aceste „fundamente” par să fi rămas simple principii neaplicate, în timp ce personalul se confruntă cu un nou val de austeritate.

2. Contractul Colectiv din 2025: Scut de protecție sau blocaj asumat?

Semnarea Contractului Colectiv de Muncă (CCM) nr. 1104 din 09.07.2025 este un moment intens dezbătut. Deși federațiile reprezentative l-au prezentat ca pe un instrument vital pentru păstrarea unor drepturi neprecizate în alte norme legislative, textul documentului conține clauze dubioase care par să dezarmeze orice viitoare negociere salarială eliminând orice atu de negociere:
• Articolul 3, alin. (2): Precizează clar că „Drepturile salariale ale angajaților se stabilesc prin lege... și nu pot constitui obiect al negocierilor în contractele colective de muncă la nivel de sector”. Prin această semnătură, liderii sindicali au acceptat voluntar să scoată salariile de pe masa negocierii colective.
• Articolul 9, alin. (4): Federațiile semnatare s-au obligat să nu declanșeze conflicte colective de muncă pe perioada negocierilor sau a modificării contractului.
• Articolul 129 din Legea 367/2022: Această lege interzice declanșarea conflictului colectiv pe durata valabilității unui CCM.
Astfel, orice grevă pentru salarii devine automat ilegală conform legii, deoarece CCM-ul este în vigoare până în 2027.
DE CE S-AU SEMNAT ACESTE CLAUZE? Se poate ridica întrebarea: prin semnarea acestor clauze în contract, s-a acceptat voluntar să se scoată orice revendicare salarială din arsenalul luptei pentru drepturi până în 2027 când expiră CCM-ul, fiind posibile doar greve pe „politici economice și sociale”, nu pe salarizare, o distincție juridică ce pare să fi contribuit direct la confuzia și demobilizarea actuală?

3. Legea 141/2025 și pachetul măsurilor de austeritate

Eșecul referendumului este cu atât mai frapant cu cât sistemul de învățământ este vizat de măsuri de o duritate extremă prevăzute în Legea 141/2025:
• Înghețarea veniturilor: Salariile de bază, sporurile și indemnizațiile pentru anul 2026 sunt înghețate la nivelul lunii decembrie 2025.
• Comasarea școlilor și claselor: Personalitatea juridică este acordată acum doar unităților cu minimum 500 de elevi (față de praguri mult mai mici anterior), forțând o reorganizare masivă a rețelei școlare. Formațiunile de studiu trebuie să depășească valoarea medie de elevi per clasă.
• Creșterea normei didactice: Prin derogare de la legile anterioare, norma didactică a crescut, eliminându-se inclusiv reducerea de 2 ore pentru profesorii cu peste 25 de ani vechime și gradul I.
• Reducerea tarifului orar: Tariful la plata cu ora se calculează acum raportat la un număr mediu de ore stabilit anual de Guvern, nu la norma efectivă, ceea ce duce la scăderi de venituri.
• Limitarea hranei și a voucherelor: Indemnizația de hrană și voucherele de vacanță (reduse la 800 lei) se acordă doar celor cu salarii sub 6.000 lei net.
• etc

4. Referendumul actual: Un eșec programat?

Cifra oficială de 19,2% opțiuni „DA”, comunicată de federații la data de 14 mai 2026, ridică semne de întrebare profunde asupra modului în care a fost gestionată consultarea membrilor. În timp ce narativa oficială a federațiilor pune acest rezultat pe seama „contextului politic instabil” generat de demiterea Guvernului Bolojan — susținând că instabilitatea ar fi indus în rândul membrilor temerea că o grevă declanșată acum ar rămâne fără un partener de negociere cu puteri depline — realitatea raportată din cancelarii pare să descrie un tablou mult mai complex.
Dincolo de argumentele politice, contextul juridic creat chiar de reprezentanții sindicatelor pare să fi funcționat ca o barieră structurală de descurajare.

Se poate ridica întrebarea: CUM POATE FI CONVINS UN PROFESOR SĂ SEMNEZE PENTRU O GREVĂ UNDE REVENDICĂRILE SALARIALE AU FOST ELIMINATE VOLUNTAR DE LA MASA NEGOCIERII PRIN SEMNAREA UNOR CLAUZE DUBIOASE ÎN CCM nr. 1104/2025, DAR UNDE PARTICIPAREA PRESUPUNE O PIERDERE FINANCIARĂ CERTĂ PRIN SUSPENDAREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ?

Mai mult, mărturiile profesorilor din teritoriu sugerează existența unui mecanism de izolare și constrângere care ar fi putut vicia procesul de consultare. Se acuză presiuni exercitate asupra personalului pentru a nu semna listele, dar și situații incredibile în care listele de semnături ar fi fost ascunse, unii lideri sindicali locali ar fi refuzat să le pună la dispoziția colegilor, folosind replici de tipul „cine vrea grevă să o facă de unul singur” sau unii lideri chiar ei înșiși nu au semnat listele atrăgând de la sine o neîncredere și a membrilor care nu au mai semnat nici ei. Această tactică de fragmentare, dublată de sesizările privind absența listelor separate pentru personalul nesindicalizat (cărora legea le recunoaște dreptul la grevă), transformă rezultatul referendumului dintr-o simplă „opțiune a bazei” într-un posibil efect al unui sistem de blocaje succesive — administrative la nivel local și juridice la nivel central. Este legitim să ne întrebăm dacă profesorii au „refuzat” să voteze sau dacă au fost, în fapt, siliți de acest context să rămână spectatori la pierderea accelerată a drepturilor și a veniturilor lor, impusă prin Legea 141/2025.

Este această situație rezultatul unei neputințe sindicale sau al unui parteneriat tacit cu politicul? Într-un sistem putred, distanțarea față de problemele reale ale catedrei (norme mărite, clase suprapopulate, venituri înghețate) pare să devină tot mai vizibilă.