Primesc mesaje că unele unități de învățământ refuză să pună în plată componenta „penalizatoare” a dobânzii legale stabilită prin hotărâri judecătorești definitive, limitându-se la acordarea dobânzii „remuneratorii”. Această practică nu doar că ignoră dispozitivul sentințelor, dar încalcă flagrant mecanismul juridic stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).

1. Definițiile legale: Ce plătește de fapt statul?

Conform OG nr. 13/2011, există o distincție clară între cele două tipuri de dobânzi:

• Dobânda remuneratorie: Este dobânda datorată de debitorul unei obligații de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței. Rata acesteia este egală cu rata dobânzii de referință a BNR diminuată cu 20%.
• Dobânda penalizatoare: Este dobânda datorată de debitor pentru neîndeplinirea obligației la scadență. Rata acesteia este mai mare, fiind egală cu rata de referință a BNR plus 4 puncte procentuale diminuată cu 20%.

2. Conflictul de norme: Legea eșalonării vs. Sentința judecătorească

Legile de eșalonare recente, precum Legea nr. 141/2025 (Art. XXIII alin. 5) sau OUG nr. 115/2023 (Art. IX alin. 5), prevăd că la sumele eșalonate se acordă „dobânda legală remuneratorie”.

Școlile folosesc acest text pentru a justifica neplata dobânzii penalizatoare. Totuși, Ordinul Ministrului Educației nr. 3.226/2026 stipulează clar la Art. 2 alin. (3) că sumele reprezentând daune-interese se calculează potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești. Dacă judecătorul a acordat „dobânda legală” (fără altă mențiune), conform practicii constante, aceasta este cea penalizatoare, deoarece datoria este deja restantă.

3. Dezlegarea ICCJ prin Deciziile nr. 75/2020 și nr. 229/2025: Mecanismul deducerii

Punctul cheie al argumentației este Decizia ICCJ nr. 75/2020. Instanța supremă a tranșat deja problema sentințelor care se referă la ”dobânda legală” stabilind un mecanism clar pentru a evita dubla reparare, dar și subplata creditorului::

• Scopul ambelor dobânzi este acoperirea beneficiului de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans).
• Acordarea lor cumulată (sumate matematic) ar însemna o dublă reparare nelegală.
• Mecanismul corect: Pentru perioada în care legea specială recunoaște dobânda remuneratorie, cuantumul acesteia se va deduce din dobânda penalizatoare la care este îndreptățit creditorul.

Practic, dacă dobânda penalizatoare este de exemplu 8% și cea remuneratorie este de 3%, statul plătește cei 3% prin efectul legii de eșalonare, dar rămâne dator cu restul de 5% în baza sentinței. Rezultatul final pentru profesor trebuie să fie echivalentul ratei penalizatoare integrale.

Recent, prin Decizia nr. 229 din 16 iunie 2025, ICCJ a reconfirmat valabilitatea acestui raționament și pentru noile acte normative (precum OUG 115/2023). Înalta Curte a stabilit că problema dobânzilor este deja clarificată, respingând încercările statului de a susține că noile legi de eșalonare ar impune doar dobânda remuneratorie. ICCJ a subliniat că există un paralelism evident între actele normative succesive, iar dreptul creditorului la repararea integrală nu poate fi înlăturat prin interpretări administrative care propun un „raționament circular”.

4. De ce refuzul este un abuz?

ICCJ a stabilit prin Decizia nr. 2/2014 că eșalonarea reprezintă doar o modalitate de executare, nu o amânare a scadenței. Prin urmare, datoria rămâne una restantă (scadentă), ceea ce atrage automat incidența dobânzii penalizatoare pe tot parcursul perioadei de întârziere, de la scadență până la plata efectivă.

Refuzul școlilor de a acorda diferența până la nivelul dobânzii penalizatoare încalcă:

1. Principiul reparării integrale a prejudiciului.
2. Autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, care nu poate fi modificată prin interpretări administrative.
3. Codul Muncii (Art. 166 alin. 4), care obligă angajatorul la plata de daune-interese pentru neplata la timp a salariului.

Concluzie

Mecanismul este neechivoc: legea eșalonării oferă un „avans” sub formă de dobândă remuneratorie, dar sentința judecătorească impune completarea acesteia până la nivelul dobânzii penalizatoare. Orice calcul care se limitează la rata remuneratorie este incomplet și nelegal, expunând școala la noi litigii și cheltuieli de executare silită. Persoanele aflate în această situație pot angaja un executor judecătoresc dacă unitatea refuză să aplice dobânda penalizatoare.

Iată un model de cerere pe care profesorii îl pot utiliza pentru a solicita unității de învățământ aplicarea corectă a dobânzii legale penalizatoare, bazat pe legislația și jurisprudența obligatorie menționată:

Către: Conducerea Unității de Învățământ [Numele Școlii]
În atenția: Domnului/Doamnei Director [Numele Directorului]

CERERE
privind punerea în executare a hotărârii judecătorești conform Deciziilor ICCJ nr. 75/2020 și nr. 229/2025

Subsemnatul/Subsemnata, [Numele și Prenumele], încadrat(ă) pe funcția de [Funcția dumneavoastră], prin prezenta solicit unității de învățământ calcularea și plata dobânzii legale penalizatoare aferentă creanțelor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească definitivă.

Solicit ca la plata tranșelor să se aplice mecanismul de calcul stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), în sensul acordării integrale a ratei penalizatoare, prin deducerea componentei remuneratorii, refuzând limitarea nelegală a plății doar la dobânda remuneratorie.

Argumentarea juridică a prezentei solicitări:

1. Respectarea dispozitivului hotărârii judecătorești: Conform Ordinului nr. 3.226/2026, Art. 2 alin. (3), sumele reprezentând daune-interese moratorii (dobânzi) sub forma dobânzii legale „se calculează potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești”. Având în vedere că titlul meu executoriu prevede acordarea „dobânzii legale”, aceasta trebuie interpretată, conform practicii constante, ca fiind dobânda penalizatoare, datoria fiind deja restantă la momentul pronunțării.
2. Mecanismul deducerii stabilit de ICCJ (Decizia nr. 75/2020): Prin Decizia nr. 75/2020, ICCJ a stabilit că, deși legile de eșalonare prevăd acordarea dobânzii remuneratorii, aceasta nu înlătură dreptul la dobânda penalizatoare prevăzută în titlul executoriu. Mecanismul corect este: cuantumul dobânzii remuneratorii se deduce din dobânda penalizatoare la care este îndreptățit creditorul. Practic, profesorul trebuie să primească suma echivalentă ratei penalizatoare integrale.
3. Confirmarea aplicabilității prin Decizia ICCJ nr. 229/2025: ICCJ a reconfirmat recent, prin Decizia nr. 229/2025, că acest raționament rămâne neschimbat și pentru noile legi de eșalonare (precum OUG 115/2023 sau Legea 141/2025). Instanța supremă a subliniat că dreptul la repararea integrală a prejudiciului nu poate fi diminuat prin interpretări administrative care ar limita plata doar la componenta remuneratorie.
4. Principiul reparării integrale a prejudiciului: Conform Art. 1.531 și 1.535 din Codul civil și Art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, am dreptul la o dezdăunare care să acopere atât pierderea efectivă, cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Limitarea plății la dobânda remuneratorie (mai mică) reprezintă o încălcare a acestui principiu fundamental confirmat de ICCJ prin Decizia RIL nr. 2/2014.
5. Răspunderea ordonatorului de credite: Subliniez că, potrivit Art. 5 din Ordinul nr. 3.226/2026, corectitudinea calculului sumelor datorate și al dobânzilor legale revine ordonatorului de credite al unității. Totodată, nerespectarea procedurilor de plată și a dispozitivelor sentințelor constituie abatere disciplinară conform legii.

Față de cele expuse, solicit remedierea modului de calcul în cadrul comisiei de lucru de la nivelul unității/ISJ, astfel încât plățile să cuprindă diferența de dobândă până la nivelul ratei penalizatoare, conform titlului executoriu deținut.

Data: [Data]
Semnătura: ___

Recomandări suplimentare pentru profesori:

• Printați în dublu exemplar, unul pentru unitate și unul pentru dvs.
• Nu plecați din secretariat până nu primiți număr de înregistrare pe exemplarul dvs.