Analiza noilor prevederi ale OUG 39/2026 evidențiază o contradicție semnificativă între mecanismul de acordare a primei de carieră didactică și legislația cadru care reglementează drepturile profesorilor la formare profesională.
Iată principalele puncte de analiză critică:

1. Conflictul cu Gratuitatea Formării Profesionale

Conform legislației în vigoare, formarea continuă este deja o obligație financiară a angajatorului, nu a salariatului:
• Legea 198/2023 (Art. 139 și 188): Prevede explicit că finanțarea de bază include „cheltuieli cu formarea continuă” și că toate cheltuielile pentru formarea personalului didactic sunt suportate de angajator din bugetul de stat sau alte surse.
• Codul Muncii (Art. 194): Stabilește că cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurate de angajator cel puțin o dată la 2 sau 3 ani, sunt suportate integral de către acesta.
• Contractul Colectiv de Muncă (CCM) 1104/2025: Reafirmă că unitățile de învățământ suportă toate cheltuielile pentru cursurile de formare inițiate de acestea și că personalul este scutit de taxe pentru eliberarea certificatelor de grade didactice.
În acest context, impunerea prin OUG 39/2026 a obligației de a cheltui minimum 65% din prima de 1.500 lei (adică 975 lei) pe cursuri de formare apare ca o transferare a unei obligații financiare a statului către buzunarul profesorului (chiar și sub formă de primă). Practic, o sumă care ar fi trebuit să fie un sprijin net pentru carieră este „blocată” pentru servicii pe care statul era deja obligat să le ofere gratuit.

2. Limitarea Drastică a Opțiunilor Profesorilor

Spre deosebire de reglementările anterioare, unde cursurile de pregătire erau doar o opțiune printre altele (echipamente IT, cărți, nevoi didactice individuale), OUG 39/2026 transformă prima într-un voucher de formare forțată.
• Profesorii mai pot folosi doar restul de maximum 35% (525 lei) pentru achiziția de cărți de specialitate sau alte cheltuieli necesare actului educațional.
• Această restricție limitează autonomia profesională, în condițiile în care mulți profesori ar putea avea nevoie prioritar de echipamente tehnice sau resurse materiale, nu de cursuri suplimentare, mai ales dacă și-au îndeplinit deja stagiile obligatorii de formare.

3. Mecanismul de Direcționare a Banilor

Ordonanța prevede că banii pot fi cheltuiți doar pe cursuri avizate sau acreditate de Ministerul Educației și Cercetării, conform unei liste publicate pe site-ul ministerului.
• Această prevedere creează un circuit închis: statul acordă prima, dar obligă profesorul să o returneze în sistem către furnizori specifici.
• Controlul STS: Utilizarea banilor este strict monitorizată printr-o aplicație informatică dezvoltată de STS, unde profesorii sunt obligați să încarce certificatele de absolvire în termen de maximum 5 luni, sub sancțiunea recuperării sumelor.

4. Aspecte privind (I)legalitatea și Scopul Ordonanței

Din punct de vedere strict juridic, o Ordonanță de Urgență poate modifica sau deroga de la legi organice, însă sub aspectul ierarhiei normelor și al previzibilității, aceasta creează o anomalie:
• Deși Legea 198/2023 spune că prevederile ei prevalează în caz de conflict cu alte acte normative, OUG 39/2026 fiind un act emis ulterior, modifică regulile specifice acestei prime.
• Critica principală rămâne aceea că, prin această ordonanță, statul „bifează” cheltuirea fondurilor europene (Programul Educație și Ocupare 2021-2027) pentru obiective de formare profesională, dar o face prin restrângerea veniturilor reale ale profesorilor, care primesc în mână o sumă mult mai mică pentru nevoile lor reale (doar 525 lei din 1500).
În concluzie, prevederea de 65% pare să aibă ca scop principal asigurarea fluxului financiar către furnizorii de formare agreați, transformând o măsură de protecție socială și stimulare a profesorilor într-o subvenție indirectă pentru sistemul de acreditare și cursuri, decontată din fonduri externe dar gestionată restrictiv de către autorități.
Ce se poate totuși face?
În fața prevederilor OUG 39/2026 care condiționează utilizarea a 65% din prima de carieră didactică de plata unor cursuri de formare profesională (deși acestea sunt, prin lege, gratuite și în sarcina angajatorului), profesorii și sindicatele au la dispoziție mai multe pârghii legale.
Iată principalele direcții de acțiune:

1. Invocarea prevalenței Legii 198/2023

Conform Legii 198/2023 (Art. 10 alin. 1), în domeniul educației și al formării profesionale, dispozițiile acestei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict se aplică Legea 198/2023.
• Argumentul legal: Legea 198/2023 stabilește clar că cheltuielile pentru formarea continuă sunt suportate de către angajator din finanțarea de bază.
• Acțiune: Profesorii pot refuza returnarea banilor către sistem, argumentând că OUG 39/2026 introduce o barieră în exercitarea unui drept deja garantat ca fiind finanțat de stat.

2. Acțiuni sindicale bazate pe Contractul Colectiv de Muncă (CCM)

Sindicatele pot acționa în baza CCM 1104/2025, care are valoare de lege între părți.
• Consultarea obligatorie (Art. 4 alin. 1 și 2): Ministerul Educației s-a obligat să nu inițieze acte normative care conduc la diminuarea drepturilor fără consultarea federațiilor sindicale. Impunerea plății formării din primă este o diminuare indirectă a venitului net disponibil al profesorului.
• Sesizarea Comisiilor Paritare (Art. 12): Sindicatele pot solicita întrunirea comisiei paritare la nivel de Minister pentru a interpreta clauzele privind gratuitatea formării (Art. 87 și 88 din CCM) în raport cu noile restricții din OUG 39/2026.
• Dreptul la grevă: Dacă dialogul eșuează, profesorii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale și economice, conform Codului Muncii (Art. 233). Istoric, OUG 58/2023 a fost emisă tocmai ca urmare a unei greve generale.

3. Calea Justiției (Jurisdicția Muncii)

Profesorii, individual sau prin sindicate, pot acționa Ministerul și angajatorul (unitatea de învățământ) în instanță.
• Litigii de muncă gratuite: Conflictele de muncă sunt scutite de taxă judiciară de timbru și se judecă în regim de urgență.
• Cerere de daune-interese: Salariații pot solicita daune-interese dacă angajatorul nu își îndeplinește obligația de a asigura formarea profesională gratuită, conform Codului Muncii (Art. 194 alin. 2 și Art. 19).
• Nulitatea clauzelor contrare: Orice tranzacție care urmărește limitarea drepturilor recunoscute de lege salariaților (cum este dreptul la formare gratuită suportată de angajator) este lovită de nulitate.

4. Sesizarea Avocatului Poporului pentru CCR

Deoarece OUG 39/2026 este o ordonanță de urgență, ea poate fi atacată direct la Curtea Constituțională (CCR) doar de către Avocatul Poporului.
• Motiv: Încălcarea principiului neretroactivității sau a previzibilității normei juridice, prin modificarea regulilor de utilizare a unei prime în timpul anului școlar, contrar spiritului Legii 198/2023.
• Excepția de neconstituționalitate: Într-un proces aflat pe rol (de exemplu, pentru recuperarea sumelor „blocate” de stat), profesorul poate ridica o excepție de neconstituționalitate împotriva prevederii de 65%.

5. Contestarea Ordinului de Ministru de punere în aplicare

OUG 39/2026 (Art. 1.2) prevede că lista cursurilor și a cheltuielilor se aprobă prin Ordin al Ministrului Educației.
• Acest ordin este un act administrativ care poate fi atacat în contencios administrativ. Profesorii pot cere suspendarea și anularea lui dacă acesta restrânge ilegal dreptul la liberă utilizare a primei sau dacă favorizează anumiți furnizori privați, încălcând principiul egalității de tratament din Codul Muncii (Art. 5).

Concluzie: Cea mai realistă cale cu șanse de reușită este acțiunea colectivă prin sindicat, invocând încălcarea CCM 1104/2025 și a Art. 10 din Legea 198/2023. Justiția tinde să protejeze drepturile câștigate ale salariaților atunci când un act normativ inferior (sau emis ulterior în mod derogatoriu) contrazice legile organice fundamentale ale domeniului respectiv.